The final victory

…ploaie

Intunericul cadea, se rupea de lumina transformandu-o in frumoasa creatura a noptii. Picaturi de ploaie cadeau pe mantia ei, erau si lacrimi care nu mai vroiau sa dispara, lacasul lor era acolo…in durere, caci durerea se transforma in intuneric. Mii si mii de ganduri roiau fara rost, zburau haotic spre norii negri, vroiau sa opreasca ploaia sa mai cada, vroiau sa lase trupurile nepurificate, vroiau sa lase doar bataia vantului sa le poarte nesabuit pe strazile reci si sa le ademeneasca in curse…fatale. Si totusi masa de pe colt gazduia o ceasca, era plina de apa, spalase zatul de cafea…era ploia de aprilie. Sufletul ramasese inca in acea luna, dar un sarut il trezea la realitate, un sarut de noiembrie. Nonculori devenite vicii stateau si priveau spectacolul, in care chipurile trupurilor erau actori: indignare si intrebari, curiozitate si frica…Teatru. Si ploua din ce in ce mai tare si nu mai conta…lacrimile acum erau confundate cu picaturile de ploie, nimeni nu stia de ce, cine lipsea sau motivul…o lume prea rea sau o lume neinteleasa. Dar toti jucau rolurile si le treceau cu brio. Dar totul era in ochii ei, valuri de lacrimi inecau irisul, furtuna intetea vasele de sange si…atata durere incat se revarsa pe faţă…dar era ploia si ascundea asta.

The clown is dead

Zile de noiembrie

Si luminile piereau in ceata noptii, ochii stateau deschisi doar ca sa mai surprinda o bolta peste orasul adormit. Si se stinge ici si se stinge colo cate o luminita, una verde, una rosie…nu se mai zaresc. Cateva soapte zidite pe buze, un cer fara margine strajer lumii invaluite….si totusi, atat de mica. Si asa trec zilele de noiembrie, saptamani bune, saptamani rele, secunde de priviri si cate altele…stres si muzica…dar vantul bate si vor cadea in curand si fulgia albi de nea. Va fi din nou plimbare….

Ceaiul aburind incalzeste mainile reci, putin zahar aduce si chicoteli, e dulce…Frig afara, dar trupul cald topeste gheata asezata pe geam. Cateva pasari se mai aud cantand zgribulite, nici porumbelul nu mai vine sa dea trezirea, ii este frig. Florile sunt deja amortite si afara se simte fum…de la centrale. Vrem caldura sa simtim vara in camere, tricoul sa ne aduca amintiri si sa visam…

Autobuze pline, inghesuiala si strazi palide, va veni si iarna, va trece si ia, va veni primavara si vor fi din nou culori. Bocancii au spart cateva ochiuri de apa, de la ploaia care cazuse nu de foarte mult timp. Parca e monotonie si feţele mohorate ale trecatorilor sunt portrete in creion, alb si negru cu cateva umbre de gri.

Tears with a smile

O melodie superba pe care am dorit sa o impart si cu voi, sper sa va faca placere sa o ascultati!

J’Y suis jamais alle